UTA= Un ţăran arădean

Nu am înţeles niciodată şi nici nu cred că o să înţeleg prea curând nevoia de a împărţi pumni a "suporterilor" jocului cu balonul. Pun în ghilimele pentru că nu cred că un adevărat suporter preferă jocul de pumni în detrimentul jocului de pe teren.
Astăzi, vreo 50 de arădeni se plimbau prin Timişoara organizaţi, aşa, ca o turmă veritabilă de ţărani, urlând tot felul de lozinci cu şi despre UTA. Bineînţeles că nu e legal să umbli aşa pe stradă şi să urli în gura mare ce te taie capul. Asta cred că poartă numele de disturbarea liniştii publice. Şi ei chiar deranjau respectiva linişte, pentru că aveau voci îngroşate de adolescenţi aflaţi la pubertate, grohăitori de meserie.
Pe lângă faptul că au colindat zonele de suflet ale timişorenilor cântând pentru UTA( Daa, UTA aia din divizia B, muhaha), odată ajunşi în centru, ţăranii de Arad au dărâmat standul Poli unde se vindeau bilete pentru meciul de deseară cu Dinamo şi s-au înfoiat repede precum curcanii, adică degeaba. Cei doi poliţişti comunitari nu prea aveau vreun cuvant de zis. Ei sunt zmei în alte situaţii. Atunci când miroase a bătaie sunt nişte bieţi muritori.
După ce şi-au făcut de cap în centru şi au sfidat un întreg oraş, au plecat mai departe, să îşi etaleze prostia şi prin alte zone ale oraşului. Eu mă întreb dacă jandarmeria s-a autosesizat de data asta, cum ar fi normal. Pentru că atunci când s-a organizat protestul pentru a recupera punctele pierdute la masa verde de Poli, jandarmii nu s-au zgârcit la spray-uri lacrimogene şi bastoane.
În fond, toate gesturile astea sunt rezultat al invidiei. POLI, echipa reprezentantă a Banatului, se află pe locuri fruntaşe şi UTA e în divizia B. Shit happens. Asta nu înseamnă că trebuie să vii să aduci injurii oraşului sau echipei. Unde e respectul?! Şi Poli a fost în B. Toate au urcuşuri şi coborâşuri. Azi de exemplu, Poli a luat-o urât de tot de la câini cu 3-0. Adică 2 autogoluri şi un gol în poarta lui Pantilimon. Pentru cei 27.119 de oameni prezenţi în seara asta pe stadion, meciul a adus dezamăgire, plecări cu cozi între picioare, dar tot POLI rămâne unica iubire. Nu poţi să iubeşti o echipă numai când câştigă. Am fost în extaz când i-a bătut POLI pe cei de la Cluj, dar nu toate sunt roz.
Să le fie ruşine celor ce au părăsit stadionul înainte să se termine jocul. Aşa ceva nu se face. Se stă până la sfârşit şi se aplaudă echipa, indiferent de rezultat. Şi dacă tot veni vorba, "Indiferent de rezultat, dinamo este de căcat!"
O chestie care mi-o plăcut mult la peluză a fost când am cântat pe 2 voci. Peluza stângă punea întrebarea şi dreapta răspundea.
" Cine fură?"
"Dinamo!"
" Şi dacă fură?"
" Să sugă ....!"